Invata-ma cu ce sa incep , as vrea sa fiu o primavara mereu ,sa –ti infloresc intotdeauna daca ma vei mai avea, ca sa te bucuri .As vrea sa fiu o bucata din cerul tau imens si plin de stele . Nu mi-as dori sa fiu in sufletul tau pentru ca,poate nu mi-ai da voie, dar macar lasa-ma sa.ti stau la usa si nu ma alunga ,poate vreodata vei avea nevoie de un zambet . Atunci sa n-apelezi la nimeni ,fiindca zambetul meu mereu va fi ,si lumina ochilor tai il vor incanta vesnic . Nu cumpara bucati de zambete ,nu arunca banii pe geam ca mai apoi sa realizezi ca pe acele zambete, erau cladite imagini false ,oameni. Si daca vrei sa ma alungi de la usa sufletului tau ,fa-o pentru ca esti convins ca nu –ti voi fi de folos .
Iti mai amintesti “Ştiam că voi fi veşnic acolo, lângă tine. Cel puţin în gândul tău. ”; “.Mereu te urmaream.Cum reacţionai, ce făceai, cu ce te îmbrăcai, cum şi cui zâmbeai. Şi iar nu înţelegeam de ce. Dar ştiam că oricum ai fi privit şi oricui i-ai fi zâmbit, mă iubeai. “. Sti, uneori,in sufletul oamenilor se produce o schimbare odata cu trecerea irevesribila a timpului..Astfel. Si in sufletul meu s-a produs o scanteie. In momentul ala te-am vazut asa cum trebuia sa te vad demult,dar nu puteam.
Mă temeam că era prea târziu şi oricât de mult mă iubeai, poate,nu ma mai puteai ierta.Tu m-ai invatat , pentru că nu ştiam că adevărata dragoste ştie să ierte inimaginabil de mult.
M-am dezbrăcat de mine ca de o haină veche,mi-am pus sufletul pe piatră şi te-am rugat doar sa ma iubesti.
Te-am lasat sa rupi din el cat ai vrut si cer, si vise , si copilarie, sa-l intorci pe toate fetele,sa-l desfaci de vise, de albastru,de fragmente de stele de care habar nu ai avea ca exista-n mine.Te-am lasat sa ti-l potrivesti.Cand din el au mai ramas doar cifrele romane din timpul care mi se scurge prin vene.Te-am rugat sa lasi vara sa iasa din temnita pumnilor tai.Tu ai plecat cu vara cu tot si mi.ai luat si amintirile cu tine .Acum mai am doar fragmente neclare si stalucitoare ,da’ nu-i nimic,trec si fara suflet peste asta .Am ramas in genunchi ,langă o umbra ,cautandu-ma si iti scriu numele pe –o foaie, amintire . Ai ramas simbol al iubirii perfecte.M-ai citit cand nimeni n-a putut, nici macar eu,mi-ai zambit cand nimeni nu-mi era alaturi,m-ai ridicat atunci cand toti ma doborau si cand aveam cea mai are nevoie de tine . Mi-ai vazut mainile manjite de vise si mi-ai zis ca am ceva cu tristetea si dragostea…
Inca n-am inteles de ce ma uitam la stele, apoi la tine si imi ziceam "priveste-l, caci s-ar putea sa nu-l mai vezi niciodata”. Incercam doar, sa-mi dezleg sufletul …
