Ieri,am intalint un copil.I se impleteau in zambet, raze de soare.Minunea din ochii sai prevestea iubire.O iubire sincera ,de copil! L-am intalnit intr-o biserica parasita,unde se rugau cu mult timp in urma evreii. Stiam ca acel copil nu e unul obisnuit ,ci unul cu totul distinct.Parul sau imbraca scoarta copacilor ,ochii caprui reflectand amintiri efemere,ii pot aseama chiar cu doua oglinzi crapate din care curg cioburi de sticla,asemenea unor astre ceresti . Acest copil s-a nascut in rasete ale ingerilor din par ce aleargau si se plimbau prin sprancene.Buzele erau rosii,arse parca din placere iar cand zambea ,ma umpleam de dor,de dorul anilor in care si eu am fost asemeni …Era impreuna cu tatal sau,si ii punea o multime de intrebari despre istorie,am observat ca aceasta era pasiunea lui. Tatal sau nu avea timp de el ,era prea ocupat ca sa ii ofere un strop de atentie fiului ,care era tot mai dornic sa afle lucruri noi. Si nimeni nu ii oferea interes. Intamplarea a facut ca noi sa ne intalnim la acelasi eveniment,o lansare de carte a unei femei. Am fost cu totul impresionata cand l-am privit pe acest copil.Am fost uimita la gesturile sale ,la entuziasmul sau,pe care mi-l transmitea si mai ales, la vocabularul sau foarte dezvoltat. Baiatul parea sa stie mai multe lucruri decat ma asteptam si vroia sa afle si mai multe ,dar nimeni nu-i oferea posibilitatea.Asa se intampla cu generatia noastra,cerem atentie,dragoste parintilor ,iar in cele mai multe cazuri acestia ne ignora,pana cand copii cresc si parintii regreta anii pierduti in care copii “strigau dupa ajutor si atentie”.Astfel, evenimentul a luat sfarsit ,copilul a dorit sa ceara un autograf de la femeia care si-a lansat cartea.Tatal sau nu a fost de acord iar baiatu il tragea de maneca.Cand a vazut ca nu are nici o sansa in a-l convige pe tatal sau ,a renuntat zicand cu deziluzie “ierarhie”..
