Invata-ma cu ce sa incep , as vrea sa fiu o primavara mereu ,sa –ti infloresc intotdeauna daca ma vei mai avea, ca sa te bucuri .As vrea sa fiu o bucata din cerul tau imens si plin de stele . Nu mi-as dori sa fiu in sufletul tau pentru ca,poate nu mi-ai da voie, dar macar lasa-ma sa.ti stau la usa si nu ma alunga ,poate vreodata vei avea nevoie de un zambet . Atunci sa n-apelezi la nimeni ,fiindca zambetul meu mereu va fi ,si lumina ochilor tai il vor incanta vesnic . Nu cumpara bucati de zambete ,nu arunca banii pe geam ca mai apoi sa realizezi ca pe acele zambete, erau cladite imagini false ,oameni. Si daca vrei sa ma alungi de la usa sufletului tau ,fa-o pentru ca esti convins ca nu –ti voi fi de folos .
Iti mai amintesti “Ştiam că voi fi veşnic acolo, lângă tine. Cel puţin în gândul tău. ”; “.Mereu te urmaream.Cum reacţionai, ce făceai, cu ce te îmbrăcai, cum şi cui zâmbeai. Şi iar nu înţelegeam de ce. Dar ştiam că oricum ai fi privit şi oricui i-ai fi zâmbit, mă iubeai. “. Sti, uneori,in sufletul oamenilor se produce o schimbare odata cu trecerea irevesribila a timpului..Astfel. Si in sufletul meu s-a produs o scanteie. In momentul ala te-am vazut asa cum trebuia sa te vad demult,dar nu puteam.
Mă temeam că era prea târziu şi oricât de mult mă iubeai, poate,nu ma mai puteai ierta.Tu m-ai invatat , pentru că nu ştiam că adevărata dragoste ştie să ierte inimaginabil de mult.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu