Accident aviatic in suflet,tată

Un soare imi transpune infinitul sub pleoape,si eternitatea cerului imi face cu ochiul. Acum nu mai am nimic de pierdut. Creatorii de cer nu mi-au spus ca nu mai am putere sa il privesc .Ma uit spre el si mi-as dor sa am putearea sa il admir.Dar atunci nu gasesc nici un motiv sa ridic capul sus, si il las plecat, doborat nu de ceea ce ar fi putut sa il doboare, ci de lipsa a ceea ce ar fi putut sa il sustina. Imi cer dreptul de a plange non-existenta ta. Imi cer dreptul de a ma uita in sus, spre cer, fara sa intampin fiecare nor - pentru ca tu ai fi acolo sa imi arati drumul catre albastrul nesfarsitului,drumul spre fericire ,tata…Poate ca e mai bine ca nu ne-am mai intalnit. Acum, singura, as sta sa incerc sa desfac lacatele portilor ce ma opresc sa ma uit in sus, stiind ca tu ai stiut sa faci asta. Stiind ca tu ai putut face asta. E ca si cum cu greu as mai vedea cerul, uneori. Atunci cand as avea nevoie. Traiesc cu iluzia eventualei tale existente. Traiesc cu iluzia ca tu ma cauti la randul tau.. Si ca in momentul in care ne vom gasi vom sti unul de altul - vom sti cine suntem, si unde ne este locul,dar va fi prea tarziu,iar eu nu voi mai vrea sa stiu nimic de tine. Nimic pe aceasta lume nu mai e nobil. Lacrima aceea,din tine, o vei lasa sa cada, sau o vei simti uscandu-se in interiorul tau. Lacrima mea a disparut de multa vreme. Nu imi mai amintesc cand. Imi amintesc doar ca incercam sa ma uit in sus, catre cer, si am pierdut-o. Multa vreme am urmarit-o cu mult regret, dorind ca lacrima insasi sa se intoarca. Macar lacrima, pentru ca atunci mi-as fi gasit sufletul si pe tine. Uneori mi-e teama sa privesc catre cer, pentru ca atunci lacrima s-ar putea intoarce. Si ar putea durea din nou. Mi-as gasi sufletul. Si l-as gasi asa cum l-am lasat, suferind. Refuz sa imi plec ratiunea in fata unei patetice sperante care nu are ecou in sufletul tau. Nu pot accepta mila. Nu pot accepta vindecarea. Ranile, odata facute, vreau sa le sterg. Iar cand ma uit in sus, catre cer, nu va mai fi loc de o alta rana, iar cele vechi vor durea ca inainte. Iar cand iti vei aminti de mine,tată…va fi prea tarziu pentru ca eu nu voi mai fi . Iar intr-o zi ,vei avea si tu acel accident aviatic din suflet pe care l-am avut si eu si vei simti ce am simtit si eu atat de mult timp…

Revolutie in neant

Ochii imi fug repede aidoma unor fulgere prin sticla ferestrei si usor raze de minciuna ma orbesc.Dincolo de buzele reci,un aer caldut si umed impanzeste centimetri patrati din geam,aburindu-i.Nu mai avem nimic … Infuzia de placere se strecoara prin geam si nepasarea provoaca un sunet abominabil.

E timpul sa observ, sa analizez,sa cunosc oamenii asa cum sunt si sa imi dau seama unde gresesc si unde ar trebui sa repar greselile,sa astup regretele si sa privesc dincolo de soare, sa iau totul pas cu pas. Afara ,toti se grabesc, totul e mai grabit, e nebunie, e ca o revolutie a amintirilor.In fiecare zi un om arunca o grenada peste intreaga lume iar tu ,omule simti ca inima ta nu mai rezista ,se zguduie si te implora sa o lasi sa plece . Amintiri ca flori de nisip, sau ca niste ziare vechi zboara neincetat! Fug,se ciocnesc,revin,pleaca,raman. Si in fiecare amintire e o poveste. O poveste frumoasa,trista,haioasa, cu momente remarcabile, cu peripetii si clipe de neuitat. Si in fiecare poveste este un vis. Un vis zambaret sau spulberat de guri rele,de informatii false,de uitari.. uitari neplatite ca facturile . Si in fiecare vis e o lume. O lume ciudata sau sinistra sau frumoasa sau exact cum vrea fiecare..plina de spiridusi sau presedinti sau fete strengare sau flori sau inimioare verzi. Si in fiecare lume e o amintire.. Norii sunt conturati cu zambete cinice,pe care soarele le sterge usor cu firmituri de vise ce se lovesc de oameni..fiecare om primeste cate un vis pe care-l poarta zi de zi,il uita in podul inimii,iar cand se plictiseste,il scoate si..viseaza.

La capatul lumii sta cineva..sta pe un scaun de lemn necrozat si prinde amintirile intr-o plasa pe care o leaga strans. Le inghesuie acolo si face apoi cate un pachetel pentru fiecare. Le trimite pe calea sufletului si a mintii inapoi,asa cum sunt ele,prafuite.Nu uita ca aceea fiinta te iubeste si te va ajuta mereu daca vei avea incredere!... Intuneric,neant,inclusiv acolo a patruns durerea,au patruns sentimentele de regret.totul evoluand in ura si dispret. Inima tuturor bataliilor,revolutiilor care inca mai au loc inauntrul nostru.Revolutii care si-au urmat calea spre neant. O revolutie de zambete,culori,vise,pasi,sunete si amintiri ..toate astea intr-o lume colorata cu nepasare,in care fiecare zi e un pas,un centimetru in plus pe scara vietii.