Accident aviatic in suflet,tată

Un soare imi transpune infinitul sub pleoape,si eternitatea cerului imi face cu ochiul. Acum nu mai am nimic de pierdut. Creatorii de cer nu mi-au spus ca nu mai am putere sa il privesc .Ma uit spre el si mi-as dor sa am putearea sa il admir.Dar atunci nu gasesc nici un motiv sa ridic capul sus, si il las plecat, doborat nu de ceea ce ar fi putut sa il doboare, ci de lipsa a ceea ce ar fi putut sa il sustina. Imi cer dreptul de a plange non-existenta ta. Imi cer dreptul de a ma uita in sus, spre cer, fara sa intampin fiecare nor - pentru ca tu ai fi acolo sa imi arati drumul catre albastrul nesfarsitului,drumul spre fericire ,tata…Poate ca e mai bine ca nu ne-am mai intalnit. Acum, singura, as sta sa incerc sa desfac lacatele portilor ce ma opresc sa ma uit in sus, stiind ca tu ai stiut sa faci asta. Stiind ca tu ai putut face asta. E ca si cum cu greu as mai vedea cerul, uneori. Atunci cand as avea nevoie. Traiesc cu iluzia eventualei tale existente. Traiesc cu iluzia ca tu ma cauti la randul tau.. Si ca in momentul in care ne vom gasi vom sti unul de altul - vom sti cine suntem, si unde ne este locul,dar va fi prea tarziu,iar eu nu voi mai vrea sa stiu nimic de tine. Nimic pe aceasta lume nu mai e nobil. Lacrima aceea,din tine, o vei lasa sa cada, sau o vei simti uscandu-se in interiorul tau. Lacrima mea a disparut de multa vreme. Nu imi mai amintesc cand. Imi amintesc doar ca incercam sa ma uit in sus, catre cer, si am pierdut-o. Multa vreme am urmarit-o cu mult regret, dorind ca lacrima insasi sa se intoarca. Macar lacrima, pentru ca atunci mi-as fi gasit sufletul si pe tine. Uneori mi-e teama sa privesc catre cer, pentru ca atunci lacrima s-ar putea intoarce. Si ar putea durea din nou. Mi-as gasi sufletul. Si l-as gasi asa cum l-am lasat, suferind. Refuz sa imi plec ratiunea in fata unei patetice sperante care nu are ecou in sufletul tau. Nu pot accepta mila. Nu pot accepta vindecarea. Ranile, odata facute, vreau sa le sterg. Iar cand ma uit in sus, catre cer, nu va mai fi loc de o alta rana, iar cele vechi vor durea ca inainte. Iar cand iti vei aminti de mine,tată…va fi prea tarziu pentru ca eu nu voi mai fi . Iar intr-o zi ,vei avea si tu acel accident aviatic din suflet pe care l-am avut si eu si vei simti ce am simtit si eu atat de mult timp…