M-am invelit in nopti de vara cu vise.Ei bine acele vise s-au spulberat,si stii unde? Intr-o gaura mare din tine. Nu le mai pot lua inapoi si uite, ca sa iti demonstrez, ca daca tu ai deschis o gaura in tine ,prin care sa intre visele mele ,ce le tes cu multa dragoste,am deschis si eu o vara. Mi-a fost greu pentru ca nu am vrut sa aibe vise dar nu se putea asa ca am inventat propria mea vara ,cu prieteni langa foc ,cu sunetul marii care aluneca pe valurile sale ,cu o umbra fada care sa alunge intunericul si sa aduca soarele. A fost greu sa fac asta ,o vara cu povesti ,pe care sa nu le uiti vreodata. Stiam ca nu se va implini si nu ,nu vroiam vise pentru ca din nou intrau in gaura aia mare din tine! Si am creeat un copil. Daca ai sti cate sperante isi facea ,vroia sa pluteasca pe mari de placeri.Sa fie iubit,dorit.Sa pluteasca pe stoluri de fluturi albastii,Fiecare aducand o bucurie,o placere,o clipa dar doar una in care sa creada ca soarele exista. Dar stolul acela s-a imprastiat de vant,de vantul rece si atunci copilul a spus unuia dintre fluturii din stol:”Te rog,mai stai cu mine fluturas gingas,Inca o clipa de vis..” Era tare frig deja pe plaja goala, pe care am creeat-o,nu era nici o barcuta pe mal cu care sa se joace. Copilul privea in fiecare zi intinsul dintre mare si soare .Soarele pe care defapt nu il simtea,era ca si o fotografie ,ii amintea ca acel soare l-a facut fericit odata..Si asta e vara pe care deja am aruncat-o in mare,un amurg de vise spre care am urcat..
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu