Si stai pe scari in ploaie cu capul intre palme si plangi…Mai este putin din noapte pana cand vei ajunge la stele si le vei stinge
Rand pe rand, plangand de dorul lor.. Ploaia iti curge pe obraji, visezi...Frunzele putrezite si ude de pe scari ii tin de urat…degeaba
Incerci sa gasesti in ele un nou incepur ;Pierdut…te concentrezi asupra lor si apar fulgi de nea Ii privesti bland ca pe niste pete de catifea,Ca pe aburul dintr-o cafea…sperantele iti mor din ce in ce mai des scurgandu-ti-se pe chipu-ti sters .
Fulgii ti se agata-n par care-ti cad lin pe umar mangaindu-ti chipul rece…lacrimi obrajii-ti umezesc ;Umbre solitare trec pe langa tine, nu te privesc nici nu se sinchisesc macar sa te asculte …iar suferinta-ti e-n zadar ,si speri..
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu