Si privesc
O fata straina dar totusi parca atat de cunoscuta.Intreb cum am ajuns sa nu recunosc imaginea.Imaginea tulburata,de toate razboaiele din minte,de toate jocurile vietii.Fiecare semn spune o poveste. Ochii soptesc trecutul iar buzele marginalizeaza ranile deschise. Dar eu nu ma rani!? Sunt intreaga si fericita,cum sa imi spuna propriul suflet ca sufar?! Cum as putea sa il cred. Stiu bine cine am fost ,cine sunt ,si ce voi fi,viata mea e bine conturata bine de ambitie si perseverenta.Dar se pare ca lucrurile sunt schimbate demult .Cand iau privirea din zambetul sadic al oglinzii,vad ca sunt doar eu,imaginea nu era nimeni,doar eu care ma minteam.
Timpul iarta
Pe copiii ca mine,bolnavi de patologii adolescentine ,timpul ii iarta! De ce sa nu dam vina pe timp ca sa scapam basma curata,ca doar e mai simplu asa. Ti s-a intamplat sa iti amintesti un moment din gradinita?.Atunci cand erai fericit ,cand te jucai cu toata lumea si cand nimeni nu te judeca de cum te imbraci/vorbesti/comporti.Te-apuca nostalgia cand vezi ca nimeni nu pune puctul pe “I” .Cand fiecare lupta e un esec ,cand fiecare lupta pentru el fara sa se mai gandeasca la aproapele sau. Da , e trist sa vezi chiar “live” cum lumea se intoarce cu susul in jos . Eu inca ma joc cu ranile trecutului.Inca regret esecurile si inca plang dupa persoanele care s-au sters din viata mea.Inca blestem trecutul ,cand el e déjà mort,inca visez la viitor ,cand acesta nu este nascut,inac fug de prezent cand el este defapt singurul viu.Timpul iarta ,sta si m-astepata ,dar eu fugind de el il intreb de ce a trecut. El priveste in gol si imi lasa cale libera sa fug …
Doar omul raneste
Si tot fug ,fac pasi ininte,clipa de clipa sper pana in ultimul moment ca voi gasi o urna de fericre.Fug ca sa ajung mai repede undeva ,dar nu stiu unde…Ca mine ,pribeag, sunt atat de multi .Oameni cu intrebari,cu dorinte de a simti ,dar cu teama de a fi raniti.Of,si toti credeam ca a trai doare si toti fugim ,pana ne pierdem. Inca imi amintesc ranile cauzate de “nedreptatile “ primite .Imi amintesc zambetele oamenilor iubiti,soaptele noptilor de vara,frumusetea lumii,tot simt ranile abandonului . Si blamez timplu ca a lasat atatea lucruri sa treaca pe langa mine ,ca le-a lasat sa moara .Degeaba imi spune ca, eu am facut asta. Zambesc amintindu-mi ca stateam in pom vorbind de problemele lumii,noi copiii,ne prefaceam ca schimbam lumea .Acum doar alint acel copil cu amintiri si dorinte ,cu naivitatea de alta data,si mi-e dor....De ce au disparut momentele acelea?Cum am ajuns aici?Nici macar eu nu stiu raspunsul.
Of voi…
Prietena mea! Tu mai tii minte cand eram copii si alergam strazile ?Mai tii minte cand stateam si povesteam viata? Cand imi tineai suferinta? Cand stateam si lasam zilele sa treaca peste noi doar pentru a pivi soarele?! Leganul zugravit de rasete si amintiri,ti-l mai amintesti ?..
Cel ce ma urasti ,dar tu,tu mai tii minte cand eram prieteni? Cand ne intelegeam si cuvintele noastre erau incredere?Cand ne zambeam? Of noi! Doar noi stim ce am avut,prin ce am trecut …Noi inca asteptam “acasa”,acolo unde nimeni nu-i…
Visele se sting
Visele mor.Stiu asta acum.Am vazut-o de prea multe ori .Parca visul ar fi un drog ,un fum pe care il fumezi pasiv ,si inainte sa stii,esti dependent ! Nici macar nu mai esti conectat la realitate .Acum visul te intretine .Dar nu merge poate asa .Pentru ca oamenii sunt unici cu adevarat.Cand ei nu pot ,viseaza,cand ei nu pot visa,distrug vise si de acici un lant intreg.Fugim de real de parca culoarea sa ne ameteste ,de parca raul este bun si bunul este rau,trezindu-ne ca evadam de ceea ce suntem. Fuga ,evadare,minciuna ,teadare. Cuvintele acestea sunt legate. Dar cum? Omul va minti si va trada pentru a evada din retaliate si a fugi de ce este ,omul ar minti si ar trada sa poata…visa. Si visul sa-I fie dulce ,sau sa-I fie cat se poate de amar.Pentru ca chiar si un cosmar are gust mai intens decat realiatea .Cel putin asa pare .Cat de fenomenal e drogul asta! Nici nu vezi ca insasi cosmarul este realitate .Te trezesti ca esti negru peste noapte si suparat pe viata peste zi ,dar nu iti pasa ,nici macar nu te mai uiti in oglinda .Nu iti permiti. Cine stie ce rau iti face oglinda? Daca te trezeste? Dar doare a dracului de tare cand te trezesti ,cand visul dispare si nu iti ramane nimic altceva decat faramitele in maini. Faramite care nici nu exista . Pentru ca atata timp cat tu ai visat ,viata trecea pe langa tine ,realiateta te uita si tu la randul tau,o uiti pe ea,iar identitatea fuge de nebuna pe camp.Si sa te trezesti,stingher si fara sparanta ,cu o relitate cruda si neinduratoare care doreste sa iti distruga si ultima bucata de viata,aia care inca mai e existenta,pentru ca restul s-a disipat cu visul. Atata tama si regret. Incet in tine o lume pleca ,odata cu cel care te-a alungat.Poti a-i spune cum vrei “tradat” , “gonit” ,”ignorant”,toate se simt la fel ,toate te fac sa te simti respins ,nedemn de a sta acolo unde esti. A fi abandonat te ucide,clipa cu clipa ,constientizezi ca nu ai motiv sa stai acolo ,unde oadata,erau toti. Simti lipsa celor care nu sunt cu tine ,incet ,incet simti lipsa prpriului tau suflet ,care de teama durerii nu iti mai sta in corp. Asa ajungi sa amortesti,sa iti refuzi orice sentiment. Incet, ori te distrugi ori te ingheti,pentru ca nu mai ai putere sa faci altceva . Aici e una dintre adevaratele dureri ale omului,si totul din cauza atasamentului. Totul din cauza faptului ca te-ai legat de persoana care paraseste..
Clepsidra unui suflet
Acum sunt doar timpuri pierdute si uitate din viata mea .Linsitea a disparut ,noaptea nu ma mai cauta .Tu esti pierdut in zilele incetosate ,iar eu ma stradui a pretui trecutul.Poate gresesc, poate sunt atat de oarba incat pot a crede ca lumea nu e perfecta. Viata,asa cu este ea,asa cum mi-a fost oferita spre a o trai ,este un dans etern in care nu stim pasii,dar invatam. Si in timp ce traim ,zi dupa zi,invatam pasi noi. Pana la urma,viata este “zilele” pe care noi nu le vedem,le pierdem,si le ignoram. Am trait o viata fara a sti ce inseamnta momentul.Si zi dupa zi,am lasat clipa sa imi fuga din palma .Intr-un fel am ucis o parte din mine in fiecare clipa petrecuta in ignoranta. Dar am invatat,acum stiu!Acum inteleg clipa .Poate ca timpul mi-a oferit lectia sa ….
Ironic e ,ca pentru a intelege , ce ai fost tu, ce am fost eu, a trebuit sa nu mai fim…Plecati in etern,schimbati pentru totdeauna
Dar noi continuam
In pas cautand un adevar care sa ne hraneasca sufletele . Sa ne simtim limitele si sa zicem ca suntem liberi . Continuam a merge pe o cale ce nu o cunoastem ,a lupta, a alerga pentru un adevar care nu il gasimsau care este defapt o minciuna . Stii ca omul nu intelege niodata ce I se intampla ? Nu stie de ce a ajuns unde este ? Priveste fata straina din oglinda ,nu se mai recunoaste?De ce? De ce ne chinuim sa intelegem ce ne creeaza? De ce nu puteam accepta totul asa cum e fara sa mai intrebam …te autodistrugi cu minciuni si « prieteni » care –ti vor numai raul dar nu gasesti binele din tine..Priveste,priveste mult in tine si vei realiza ce comoara ascunzi,defapt .
